Știu, până acum ai umblat din oraș în oraș, te-ai descompus pe asfalturi cu atâția oameni și ai zâmbit atâtor străini că nu îți aduci aminte niciun ochi din cei doi pe care îi aveau cei care erau cu tine. Iar acum ți-ai găsit o țintă, probabil singura privire pe care ai ținut-o vreodată minte.

E în regulă. Înțeleg pentru că și eu am trecut prin asta. Te voi ruga, însă, să ai grijă de ea și să nu mă consideri a fi un om fals dacă nu îți voi mai zâmbi după ce vei pleca. Nimic tragic. Vreau doar să înțelegi că rolul tău e să fii aici, să împărțiți greul la doi și să treceți împreună peste, să râzi de ea până vezi că i se luminează fața din nou și ochii nu îi mai sunt lăsați din cauza atâtor dezamăgiri. Dacă vrei doar să îi împarți nemulțumirile tale și să îi arăți cât greșește, ești liber să pleci. Nu am zis că e o persoană ușoară și știu că uneori parcă vorbești în gol căci nu înțelege ce vrei de la ea, dar nu se înțelege nici măcar pe ea deseori, așa că nu îți pierde răbdarea.

Încearcă să nu o împingi spre a face lucruri pe care ea le consideră decizii spontane, căci va regreta și tot la tine se va întoarce, iar atunci vei realiza că ai făcut mai mult rău decât bine. E greu, știu, dar când intri în jocul unui expert, nu te poți aștepta ca el să se coboare sub nivelul lui maxim pentru a te simți tu în largul tău. Lucrurile se schimbă continuu însă și cu cât vei arăta mai mult, ea se va descoperi mai mult și rămâne datoria ta să faci această evoluție să curgă până își dă seama cine vrea să fie și simte că este ceea ce vrea și ceea ce e corect pentru ea. Vino la ea, deschide-te în fața ei pentru că asta o va ține aproape.

Se poate să eșuezi, dar va vedea dacă încerci. Eu voi vedea dacă încerci. Iar în final, când vei pleca, șterge-ți orice gând de a te întoarce și orice vorbă pe care vrei să o arunci ca să faci rău. Caută-ți altă rază de soare să te încălzească dimineața și alt drum pe care să o iei.

P.S. Am încredere.

Cu drag,

nu numele meu e cel pe care trebuie să îl ții minte