Am inspirat 365 de zile si am expirat tot ce nu trebuia sa iau cu mine mai departe. Am expirat durere, am expirat prieteni, chiar daca toate au contribuit la formarea mea si toate au fost resturi de momente frumoase. Mi-am propus schimbare anul trecut pe vremea asta, dar singurul lucru transformat a fost dorinta mea de schimbare care s-a dovedit un mit, caci am constatat ca eram ca o masina condusa gresit, dar eu nu trebuia sa schimb directia, ci viteza: vrei – alergi si obtii. Nu exista alta cale.Am inchis atatea usi ca pentru prima oara in viata m-am vazut dezbracat de imprejurari. Un lup care incepe anul in haita si il termina singur. Dar am inceput sa ma obisnuiesc cu sentimentul, iar cand am ajuns sa fiu convins ca sunt mai bine definit de propriile mele picioare, nu am mai simtit nevoia sa vanez turme. Apoi, am mai gasit cativa ca mine, care au trait cu toata fiinta si care au suferit cu tot corpul, iar de atunci vanam viata impreuna.Mi-au murit parte din trecuturi, iar eu am plans pentru ca stiam ca eu am ramas prezentul si trebuie sa fiu viitorul a tot ce nu au mai apucat ei sa vada. Odata cenusa scursa in mare, iar apoi fiecare ingropare a picioarelor mele in nisip se simte ca o reuniune.calatorit putin. Mi-am dat seama cat de strain ma simt lumii si m-am lasat cuprins de lacomia de cultura, de povesti si peisaje. Niciun munte prea inalt si nicio mare prea agitata, nu?Am renuntat la ce am iubit mai mult pana acum – am lasat scena celor cu curaj sa riste. Cand se duc meciuri in tine si influentele exterioare castiga, ai pierdut mingea; asa ca nu poti decat sa incerci sa o recuperezi cu o alta schema, cat sa stii ca mai ai sansa sa marchezi.Am avut momente in care m-am simtit inferior, m-am simtit calcat de caractere murdare care mi-au respins apa. Iar eu am trait cu iluzia ca apa pe care le-am oferit-o nu era destul. Dar odata ce ii pierzi, nu iti mai e frica de ce se intampla. Oamenii au ajuns la nivelul la care vor sa ii rasplatesti cu iluzii si minciuni, iar ei in schimb iti impun limite. Dar daca acesta este pretul unui ‘prieten’, este mult prea scump.Am realizat ca vreau mai mult. E prea tarziu sa dau de doua ori cu zarul sau sa ma duc inapoi la culcare, dar m-am oprit din a mai juca dupa regulile altora si sa ma las jucat de instinct. Am incetat sa ma indoiesc de mine cand stiu ca singur m-am adus unde sunt si dintre toti, nu m-am lasat niciodata balta. Stiu ca pot, dar nu pentru ca lumea din jurul meu stie asta, ci pentru ca mi-am demonstrat-o de atatea ori.Iar la final, ce am de demonstrat pastreaza lucrurile in miscare si promit ca odata ce imi aleg tinta, veti auzi numele meu.